REPUBLICA ROMANA

Pentru: Clasa a IX-a

ROMA ANTICA

 

Aşezare:în Peninsula Italică, între Marea Adriatică şi Marea Treniană.

Relief: Munţii Alpi, 

            câmpii: Etruria, Latium, Campania,

            -favorabil agriculturii.

Regalitatea (753-509 îHr.)

construită în Latium- de Remus şi Romulus



-            Condusă de – rege,

-            Senat (300 patricieni),

-            Adunarea poporului,

Clase sociale:

-            patricieni,

-            plebei,

-            sclavi.

 

Republica romană (509-27î Hr.)

-            doi consuli- comandau armata,

-                              - prezidau Senatul şi Adunarea poporului,

-            Senatul- 300 membrii,

-                        - hotăra în politica internă şi externă,

o   Adunarea poporului numea- Comitia centuriată (numea magistraţi),

Comitia tributa (atribuţii legislative),

494-493 îHr.- retragerea plebeilor pe Muntele Sacru- obţin dreptul de a alege doi tribuni,

451 î Hr. –Legile celor XII table- drepturi egale pentru toţi cetăţenii Romei,

- plebeii reuşesc să obţină drepturi de a-şi alege consuli, de a deţine pământ, etc,

264-146 î Hr. – Războaiele punice,

 

Criza Republicii romane

-            Tiberius Gracchus-133 î Hr.

-tribun al poporului,

limitarea propietăţii funciare,

-distribuirea pământului ţăranilor soldaţi,

- Caius Gracchus- 123, 122 tribun- reia reformele lui Tiberiu  şi propune acordarea cetăţeniei romane italicilor,

73-71 î Hr. – răscoala sclavilor condusă de Spartacus,

60-53 î Hr. –primul triumvirat- Cezar, Pompei, Crassus.

 

Cezar preia toată puterea în stat-

-            dictator pe viaţă,

-            consul unic,

-            primul dintre senatori,
imperator



43-36 î Hr. Al doilea triumvirat

-Octavianus, Marc Antonius, Lepidus



                        IMPERIUL ROMAN


Octavian – 27 î.Hr. instituie Principatul,

-          şi-a luat funcţia de imperium, superioara puterii magistraţilor, care îi permitea intervenţia atât în treburile militare cât şi în viaţa publică de la Roma,

-          puterea tribuniciară a dobândit-o pe viaţă,

-          a dobândit calitatea de mare preot,

-          a primit titlurile de Augustus (27 î.Hr.) şi părinte al patriei (2 î.Hr.).

Provinciile-senatoriale- guvernate de membrii Senatului,

                 -imperiale-guvernate de un delegat al împăratului,

 

Evoluţia puterii imperiale

Principii au încercat mereu să-şi întărească autoritatea în defavoarea Senatului, a cărui putere a scăzut treptat prin:-condamnările politice,

                                           -introducerea de noi membrii,

                                           -sprijinirea celorlalte categorii sociale (ex. Cavalerii),

Puterea Senatului decade treptat, acesta ajunge practic o instituţie mai mult formală.

Statul roman- devine în fapt o monarhie, avîndu-se grijă să se păstreze o aparenţă republicană.

Împăratul – dispune de puterea absolută,

-          este calificat acum drept dominus, stăpân,

baza puterii lui o constituie armata




Antichitatea târzie

Diocleţian (284-305)- a încercat introducerea unui sistem nou de guvernare, tetrarhia,

Constantin cel Mare (306-337) – renunţă la tetrarhie, redevenind singurul împărat,

-          a crescut numărul  provinciilor, în paralel le-a redus dimensiunile,

-          a separat puterea civilă de cea militară, în cazul guvernatorilor,

-          a introdus  un ceremonial la curte, ritualul prosternării.

Teodosie cel Mare- după moartea sa  (395), statul a fost împărţit în Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit.

Treptat împăratul a ajuns să se izoleze de supuşii săi.

Senatul are doar un rol simbolic, funcţionarii sunt cei care controlează autoritatea statului, nr. lor devine foarte mare 35 ooo.

Puterea imperială scade treptat, Arcadius şi Honorius ajung să „domnească dar nu să guverneze”.

Sec. V

Purterea imperială, în apus nu mai reprezintă mare lucru, 23 august 476 ultimul împărat roman,Romulus Augustus, detronat de barbarul Odoacru.

In răsărit  Imperiul a supravieţuit dar s-a elenizat.